Dragii mei colegi,

Se spune că odată ce ajungi la Universitate începi să duci dorul anilor de liceu. Și, pe de o parte, așa e. După ce pășești dincolo de poarta BAC-ului nu mai ești elev – dar nu ești nici student. E un fel de anticamera în care simți gustul libertății, lipsa unui status concret – un sentiment de atemporalitate dulce-amărui încărcat cu amintiri și vise deopotrivă. (să te bucuri de el! – mă îndoiesc că mai există alt moment în viață ca acesta). Doar vestea că am fost acceptată la o facultate în Germania, ESB Business School Reutlingen, a adus pământul mai aproape de aripile mele gata de zbor.

Așa că atemporalitatea s-a topit ușor în realitate și în luna septembrie m-am trezit pe băncile altei școli, înconjurată de oameni noi, profesori noi și … o altfel de școală.

Pentru trei săptămâni am participat la un curs de limba germană împreună cu 120 de studenți din toată lumea. Și așa cum era de așteptat, am ajuns să vorbesc patru limbi în fiecare zi, respectiv engleză, română, spaniolă și germană. La început mi-a fost greu să mă acomodez – eram singura româncă într-o mare de francezi, americani și englezi; dar asta a fost un motiv în plus să leg noi relații. Între timp mi-am cunoscut și viitorii colegi.

O sa vă spun câteva detalii despre programul la care am fost admisă – pentru a înțelege mai bine contextul în care mă aflu. Programul se numește “International Business”, durează 4 ani, la sfârșitul cărora primesc o diplomă de “Bachelor” (echivalentul Licenței la noi) și de Master in Business Administration. În primul an cursurile sunt în limba engleză, după care o perioadă de 6 luni voi lucra într-o firmă în Germania, ca parte din program; apoi un an voi studia în limba germană, și din nou, alte 6 luni voi lucra într-o firmă oriunde în lume. Ultimul an va trebui să studiez la o universitate în afara Germaniei – și probabil eu voi alege SUA.

Prin urmare, clasa mea e foarte “internațională” – suntem doar 38 de studenți în an, din care 20 sunt nemți, iar 18 internaționali (România – bineînțeles-, Bulgaria, Gana, Cameron, China, Koreea, Japonia, America, Canada, Rusia, Mexic, Argentina, ș.a.). Universitatea nu e una teoretică, de aceea se numește “University of Applied Science” (Universitate de științe aplicate) – ceea ce înseamnă că se axează mai mult pe practică, și nu pe teorie.

Ce pot să spun este că am descoperit o nouă lume aici, cu noi provocări. În fiecare zi este ceva de făcut, exista o activitate în care mă pot implica. În cadrul școlii sunt diferite grupuri care se ocupă fie de evenimente, fie de îmbunătățirea relației dintre universitate și companiile colaboratoare, fie de integrarea noilor studenți, de probleme de caritate – într-un cuvânt: de orice. Iar orele seamănă puțin cu cele de la liceu – și aici avem teme, teste săptămânal, prezentări – dar modalitatea de abordare e diferită. Nu este nimeni care să ne verifice, sau să insiste asupra îndeplinirii sarcinilor. Cel mai important factor al vieții de student aici este AUTODISCIPLINA – și prin asta vreau să vă provoc și pe voi să nu așteptați să vi se spună mereu ce trebuie să faceți, când trebuie să faceți, învățați să luați inițiativă!

Revin la a vă povesti despre viața de student în Germania și voi aminti spre final câteva sfaturi ca de la fost-elev la elev. Facultatea este situată undeva la ieșirea din oraș. Campusul e mare cu aproximativ 17 clădiri, cantină, bibliotecă, laboratoare, ș.a. Din punct de vedere tehnic, beneficiem de tot suportul necesar pentru desfășurarea orelor (videoproiector, retroproiector, ș.a.m.d). Ce mi se pare fascinant este schimbul intercultural – lucrul în echipe cu oameni care au altă mentalitate, altă abordarea și mod de lucru – însă e o provocare  și în același timp o oportunitate de a învăța lucruri noi.

Reutlingen nu este foarte mare, are aproximativ 100.000 locuitori (se află în apropiere de Stuttgart, aprox. 30 km), e un oraș vechi, dar cu o industrie foarte bine dezvoltată.

Dacă sunt lucruri despre care vreți să știți mai multe, eu vă pun la dispoziție adresa mea de mail și atât cât pot, voi încerca să răspund. Cât despre ce aș putea să vă transmit ca sfat, citiți, citiți citiți! Lăsați internetul sau televizorul și citiți literatură, citiți ziare de circulație internațională, informați-vă cu privire la ce se petrece în lume! E un aspect foarte important, mai ales pentru cei care doriți să urmați o carieră în domeniul business, sau politic.

Învestiți acum în studiul limbilor străine! Am fost săptămâna aceasta la un târg de job-uri, unde au venit firme renumite la nivel internațional (IBM, HP, Vodafone, Daimler, Deloitte, Bosch, L’Oreal, și multe altele) iar cunoașterea a cel puțin două limbi străine este una dintre cererile de bază. La fel de importante sunt și activitățile extracuriculare – nu contează atăt de mult diploma, ci ceea ce știi să faci, cum gândești, cum analizezi. Pentru a obține un job, înainte să fii chemat la interviu – trebuie să treci un test de logică, iar apoi interviul se bazează de multe ori pe analiza unor experiențe anterioare – una dintre întrebările frecvente este “Ce ai făcut în ultimele două vacanțe de vară?”. Oamenii vor să vadă tineri implicați, tineri care nu se mulțumesc doar cu ce li se dă. Aveți ocazia la Wurmbrand să vă implicați în atâtea activități, nu așteptați să vi se spună de două ori! Profitați de fiecare oportunitate pe care o aveți acum!

Cam asta ar fi pe scurt un fragment din viața mea de student. Dacă aveți întrebări, eu vă stau la dispoziție – iar dacă este cineva interesat de facultate, de asemenea vă pot ajuta cu mai multe informații.

Cu drag,

Debora C. Manea

International Business 2013

ESB Reutlingen University

manea.debora@gmail.com

Si a fost tabara de la Zarnesti. ….

In organizarea lui Danny Giffen si a echipei sale de americani (finantare, planificarea activitatilor, cumpararea si transportul materialelor necesare, etc.) si a prof. Cristian Lucaci si prof. Rebaca Lucaci , din partea romana (stabilirea participantilor romani, inchiriere autobuz, acomodarea americanilor, tabele si tabelase, …. o gramada de copii si profesori pe cap – tot copii), in saptamana 29 iulie – 4 iulie a avut loc la Zarnesti -Brasov (langa Bran) o tabara crestina cu tema “Grace is good“.

Am invatat sa recunoastem harul, sa ne lasam partrunsi de el si sa actioman in consecinta,  cum sa ne intarim in har. 

Participantii au fost impartiti in echipe astfel incat s-au putut purta discutii atat tip conferinta cat si in grup sau individual.

Pe langa continutul crestin, tabara a mai fost pigmentata cu competitii sportive (acerbe) si jocuri amuzante (momentele de referinta au fost aruncarea oualelor intre coechipieri si bataia cu apa; la sfarsit toti profesorii aratau cam… plouati ) ).

Aveti cateva poze la http://www.box.net/shared/jkgd5ps6xj .

Multumim lui Dumnezeu si celor implicati, care au facut posibila aceasta minunata tabara.

Au trecut doua zile de cand s-a incheiat prima editie a concursului de cultura generala, pentru gimnaziu, “Minti sclipitoare”. Initial, ma gandisem ca vor fi doar trei probe- istorie, geografie si romana. Vreo doua saptamani mai tarziu, cand mi-am dat seama ca probele vor fi mai complexe si-i vom intreba pe copii cam de toate pentru toti, ba inca-i vom pune sa faca si experimente fizice si chimice… m-am simtit cam descumpanita. Erau multe chestiuni de cultura generala de verificat, si era nevoie ca probele sa fie cat mai diverse pentru ca elevii sa nu se plictiseasca.

Una peste alta, stransul datelor si gestionarea lor nu a fost o treaba usoara…dar, am ramas cu unele impresii puternice despre cum este inima celor care lucreaza in Colegiul Wurmbrand si pentru Colegiu.

Elevii pe care i-am selectat sa faca parte din echipa, au luat aceasta sansa ca pe o provocare si nu s-au dat in laturi sa petreaca un timp  in plus in scoala pentru gloria… Colegiului. Dupa ce-am chinuit-o pe Pamela Aviziteitei (cl.a VII-a)cateva ceasuri pentru a-i corecta dictia si tinuta de” prezentatoare”, vazand-o obosita si cam descurajata, am intrebat-o daca vrea sa renunte. Mi-a raspuns imediat cu o promptitudine care m-a  miscat:”Nu, in niciun caz!” Mi-am spus ca asta inseamna perseverenta si vointa-sa dai de greu si sa continui pana obtii rezultatul pe care-l vrei. Stefan Melinte(cl. a VII-a) a rezistat mai mult de 9 ore, in ziua concursului, la un foc  incrucisat de comenzi  legate de prezentarea sarcinilor concursului in Power Point. Galeria scolii noastre a fost sublima! A fost creativa, si i-a surprins pe cei de la alte scoli pentru ca le-a facut si lor …galerie! In rest, ce sa va mai spun, concluzia articolului meu ar fi asta:  greseli facem toti, si lucrurile pe care le vrem perfecte, nu vor fi  intotdeauna de nota 10! Inima pe care o avem cand slujim o cauza, atitudinea si zambetul cu care ne sprijinim unii pe altii, iata ceea ce conteaza! Si slava Domnului ca inimi mari, zambete si atitudini incurajatoare avem la Colegiu din belsug.

Chelariu Bradusa